România a fost prima tara din vechiul bloc comunist care a stabilit, în martie 1990, relatii oficiale cu Comunitatea Europeana, dar relatiile dintre cele doua parti fusesera initiate mult mai devreme, la sfârsitul anilor ’60. În plina perioada de deschidere internationala a regimului Ceausescu, între tara noastra si CEE au fost semnate mai multe acorduri comerciale bilaterale, dar, în anii ’80, datorita frecventelor încalcari ale drepturilor omului de catre guvernul de la Bucuresti, acestea au fost suspendate.

Odata cu sfârsitul comunismului si al Razboiului Rece, România, ca si celelalte state din centrul si estul Europei, s-a reapropiat de structurile occidentale, în special de NATO si Comunitatea Europeana, cu aceasta din urma stabilind relatii diplomatice în anul 1990. La rândul sau CE a initiat un dialog cu aceste tari si a început sa le sprijine atât prin programe de asistenta financiara, cât si prin declaratii si actiuni politice.

La începutul anilor ’90, în urma entuziasmului generat de încetarea tensiunilor militare, politice si ideologice si revenirea unui mare numar de state la principiile democratiei, pe agenda Consiliului European a aparut discutia despre posibilitatea extinderii Comunitatii prin cooptarea de noi membri dintre tarile Europei Centrale si de Est.

Acordurile Europene, încheiate cu diferite state începând cu decembrie 1991, n-au satisfacut totusi asteptarile tarilor din fostul spatiu comunist, care se simteau într-o situatie ambigua, între asociere si aderare, si revendicau o recunoastere oficiala a eligibilitatii lor prin adoptarea unui calendar si a unor conditii de aderare precise. De aceea, Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993) recunoaste explicit principiul extinderii UE catre statele asociate din Europa Centrala si de Est si fixeaza o serie de criterii economice si politice de aderare, cunoscute sub numele de Criteriile de la Copenhaga.

Potrivit acestora, pentru a deveni membru UE, un stat candidat trebuie sa aiba:

– institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor;

– o economie de piata functionala, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale ale pietei interne a UE;

– capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru, inclusiv cele privind obiectivele uniunii politice, economice si monetare ale UE;

– sa transpuna legislatia Uniunii în legislatia nationala si sa o aplice prin structuri administrative si juridice adecvate.

Pentru a sprijini aceste state în procesul de aderare, în decembrie 1994, la Consiliul European ce a avut loc la Essen, au fost pentru prima data invitate sa fie prezente si fostele state comuniste, inclusiv România, totodata fiind adoptata aici si Strategia globala de preaderare.

La rândul sau, România a adoptat, în iunie 1995, la Snagov, o Strategie Nationala de Pregatire a Aderarii, document semnat de toate partidele politice parlamentare. Acest act stabilea etapele procedurale si actiunile ce urmau sa fie întreprinse în procesul de apropiere de structurile comunitare.

Cererea oficiala de aderare la UE a României a fost înaintata la 22 iunie 1995, împreuna cu Strategia Nationala de Pregatire a Aderarii. În acelasi an, si-au depus cererea si Bulgaria, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania, dar la Consiliul European de la Luxemburg din decembrie 1997, doar sase state au primit avizul Comisiei pentru deschiderea negocierilor de aderare: Republica Ceha, Cipru, Estonia, Ungaria, Polonia si Slovenia. La acel moment s-a considerat ca România nu putea îndeplini pe termen mediu toate conditiile de aderare, respectiv criteriile de la Copenhaga si Madrid.

La sfârsitul anului 1995, cu ocazia Consiliului European de la Madrid, UE stabileste ca fiecare stat candidat va fi tratat în functie de progresele sale, iar procedura de începere a negocierilor ca fi urmatoarea:

– pe baza unui chestionar adresat guvernului statului candidat, Comisia elaboreaza un raport si un aviz privind cererea de aderare si progresele realizate, în functie de Criteriile de la Copenhaga;

– pornind de la acest aviz, Consiliul decide asupra oportunitatilor începerii negocierilor de aderare cu fiecare stat candidat în parte, începând cu martie-iunie 1996. Aceasta procedura este cunoscuta si sub numele Criteriile de la Madrid.

În 1997, UE adopta Agenda 2000 – Pentru o Europa mai puternica si mai extinsa, document ce trateaza reforma institutionala a UE si prezinta o viziune mai clara asupra extinderii Uniunii, precum si opiniile Comisiei cu privire la lansarea procesului de aderare si la consolidarea strategiei de preaderare.

Odata cu Consiliul European de la Luxemburg din 1997, în documentele oficiale ale UE a început sa se faca distinctia între procesul de aderare (la care participa toate statele candidate) sinegocierile de aderare (care sunt bilaterale si au loc în cadrul conferintelor de aderare). De asemenea, din 1998, statele candidate, inclusiv România, încep sa elaboreze Programe nationale în vederea adoptarii acquis-ului, iar Comisia furnizeaza primele Rapoarte Anuale referitoare la stadiul de îndeplinire a conditiilor de aderare la Uniune.

Consiliul European de la Helsinki (decembrie 1999) decide deschiderea negocierilor de aderare cu alte sase tari candidate (grupul de la Helsinki): Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, România si Slovacia, dar lansarea propriu-zisa a negocierilor va începe în februarie 2000, la Conferinta interguvernamentala de la Bruxelles.

La 8 decembrie 2004, România a închis provizoriu toate capitolele de negociere, fapt confirmat oficial de Consiliul European de la Bruxelles din 16-17 decembrie, care a reafirmat calendarul de aderare: aprilie 2005 – semnarea Tratatului de Aderare si 1 ianuarie 2007 – aderarea efectiva.

Cronologia relatiilor dintre România si Uniunea Europeana

 

1967

Sunt initiate negocieri între R.S. România si CEE în vederea încheierii unei serii de acorduri tehnico-sectoriale privind produse agro-alimentare.

1970

Mai multe întreprinderi românesti au acces pe piata comunitara pentru produse agro-alimentare fara suprataxe vamale.

1974

Intra în vigoare regimul preferintelor vamale generalizate acordat de CEE R.S. România, precum si un important acord privind produsele textile.

1981

Intra în vigoare Acordul privind înfiintarea Comisiei Mixte R.S. România – CEE (încheiat în 1980), Acordul privind comertul cu produse industriale (altele decât cele textile si siderurgice), Acordul pentru produse siderurgice si Acordul pentru produse textile.

1989

În luna martie, Spania, în calitate de detinatoare a Presedintiei Comunitatii, cere României sa-si respecte angajamentele asumate în cadrul Conferintei pentru Securitate si Cooperare în Europa, iar Parlamentul Europei solicita Comunitatii reexaminarea relatiilor cu România datorita politicii interne a acesteia. O luna mai târziu, Consiliul si Comisia suspenda convorbirile cu România din cauza nerespectarii drepturilor omului de catre autoritatile române. În decembrie, ministrii de externe si statele membre condamna public regimul Ceausescu si represaliile guvernului contra demonstrantilor de la Timisoara.

1990

martie

Sunt stabilite legaturi oficiale diplomatice între România si Comunitate.

aprilie

La Bruxelles îsi începe activitatea primul ambasador român pe lânga Comunitatile Europene.

iunie

Este deschisa Delegatia Permanenta a Comisiei Europene la Bucuresti, dar din cauza mineriadei din 15 – 16 iunie este amânata semnarea acordului comercial si de cooperare dintre cele doua parti, care fusese parafat la începutul anului.

1991

ianuarie

La 30 ianuarie, Comisia acorda României statutul de invitat special pe lânga Comunitate si România este inclusa în programul de asistenta Phare.

mai

La 1 mai intra în vigoare Acordul comercial si de cooperare economica încheiat în cele din urma de România si CEE la 22 octombrie 1990, ratificat de Parlamentul român la 30 ianuarie 1991 si de cel european la 22 februarie 1991. În aceeasi luna, are loc prima reuniune a Comisiei Mixte România – Piata Comuna, în cadrul acordului comercial si primele negocieri în vederea posibilitatii asocierii tarii noastre la Comunitate.

decembrie

Încep negocierile preliminare în vederea încheierii unui acord de asociere cu România, dupa ce fusesera amânate mai multe luni datorita mineriadei din septembrie.

1992

mai-noiembrie

Au loc runde de negocieri în vederea încheierii acordului de asociere a României la Comunitate.

octombrie

Sunt stabilite privilegiile si imunitatile Delegatiei Comisiei în România, printr-un acord între guvernul tarii noastre si Comisie.

decembrie

CEE acorda României un împrumut de 80 milioane de ECU pentru sustinerea balantei de plati.

1993

1 februarie

Este semnat Acordul European, instituind o asociere între România, Comunitatile Europene si statele membre si un Acord interimar privind asocierea României la CEE.

6 aprilie

Parlamentul României aproba Acordul de Asociere a României la Comunitatile Europene.

1 mai

Intra în vigoare Acordul interimar privind asocierea României la CEE.

21 septembrie

Are loc la Bruxelles prima reuniune la nivel de ministri de externe ai statelor membre si ai celor sase state asociate – Bulgaria, Cehia, Polonia, România, Slovacia si Ungaria.

28 octombrie

Parlamentul European ratifica Acordul European prin care România devine stat asociat Comunitatilor si statelor membre.

1994

30 iunie

Este semnat un acord sub forma de schimb de scrisori între România si Comunitate, prin care sunt modificate atât Acordul European, cât si Acordul interimar, tara noastra beneficiind de facilitati suplimentare care compenseaza întârzierea punerii în aplicare a unor concesii la produse agricole de catre Comunitate.

31 octombrie – 2 noiembrie

Se desfasoara la Bruxelles prima reuniune a Consiliului special, format din reprezentanti ai statelor membre UE, ai statelor în curs de aderare si ai statelor asociate.

21 decembrie

Este încheiat procesul de ratificare a Acordului de Asociere a României la Comunitatile Europene.

1995

1 februarie

Intra în vigoare Acordul de Asociere a României la Comunitatile Europene.

27 februarie

Guvernul României înfiinteaza o Comisie pentru elaborarea strategiei de integrare europeana si un Comitet Interministerial pentru integrare europeana.

10 aprilie

Are loc la Luxemburg prima sesiune a Consiliului de Asociere România – UE.

19 – 20 aprilie

Se constituie Comitetul parlamentar mixt România – UE.

22 iunie

România prezinta UE cererea oficiala de aderare, împreuna cu Strategia Nationala de Integrare a României în UE.

27 iunie

Se constituie Comisia Parlamentului României pentru Integrare Europeana.

12 – 13 octombrie

Are loc la Bucuresti prima sesiune a Comitetului de Asociere România – UE la nivel guvernamental.

16 – 17 octombrie

Are loc la Bruxelles prima reuniune a Comitetului parlamentar mixt România – UE.

15 – 16 decembrie

Are loc Consiliul European de la Madrid în cadrul caruia statele membre decid începerea, în 1998, a negocierilor cu 11 tari, printre care si România, precum si procedura pentru începerea negocierilor.

1996

1 ianuarie

UE liberalizeaza unilateral, în avans, schimburile comerciale cu România.

26 aprilie

România primeste chestionarul Comisiei privind pregatirea documentatiei pentru admiterea tarii noastre ca membra a Uniunii.

25 iulie

România trimite Comisiei chestionarul privind pregatirea documentatiei pentru admiterea României ca membra a Uniunii

1997

10 iulie

Comisia recomanda neincluderea României în primul val al extinderii UE din cauza întârzierilor în reforma economica si administrativa.

15 iulie

Raportul Comisiei arata ca România nu are o economie de piata functionala capabila sa faca fata presiunilor concurentiale din interiorul UE.

1998

30 martie

România primeste primul Parteneriat pentru Aderare, beneficiind astfel de asistenta financiara în trei directii: fondul destinat sectorului agricol (SAPARD), fondul structural destinat dezvoltarii infrastructurilor de transport si mediului înconjurator (ISPA) si fondul pentru investitii si consolidare institutionala si administrativa (Phare).

13 octombrie

Raportul Comisiei arata ca România, desi îndeplineste criteriile politice de la Copenhaga, dispunând de institutii democratice functionale, nu are înca o economie de piata functionala, nefiind capabila, pe termen mediu, sa înceapa negocierile de aderare.

11 – 12 decembrie

Consiliul European de la Viena subliniaza progresele în vederea începerii negocierilor de aderare realizate de Bulgaria, Letonia, Lituania, România si Slovacia.

1999

14 iunie

Guvernul României înainteaza Comisiei primul Program National de Aderare la UE.

3 decembrie

Parlamentul European adopta o rezolutie prin care arata ca începerea negocierilor de aderare cu România este prematura, aceasta necesitând accelerarea reformelor, în special a celor economice.

9 – 11 decembrie

Consiliul decide deschiderea negocierilor de aderare cu toate statele candidate, inclusiv România.

2000

15 februarie

La Bruxelles, în cadrul Conferintei Interguvernamentale pentru Aderare, sunt deschise oficialnegocierile de aderare la UE a Bulgariei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, României si Slovaciei.

8 noiembrie

Comisia adopta Raportul anual privind progresul înregistrat de România, insistând din nou asupra problemelor economice si a necesitatii reformarii agriculturii.

2001

4 ianuarie

Sunt înfiintate Ministerul Integrarii Europene si institutia ministrului delegat (negociatorul sef) pentru aderarea României la UE.

22 februarie

Este înfiintata Delegatia Nationala pentru Negocierea Aderarii României la UE, condusa ne negociatorul sef.

27 septembrie

Guvernul României adopta Programul Economic de Preaderare a României.

13 noiembrie

Comisia adopta Raportul anual privind progresul înregistrat de România si reînnoiesteParteneriatele de Aderare.

2002

1 ianuarie

Cetatenii României pot calatori fara viza în spatiul Schengen.

7 martie

Guvernul României adopta pozitia oficiala pe care o va sustine în cadrul Conventiei privind viitorul Europei.

12 – 13 decembrie

La Consiliul European de la Copenhaga sunt încheiate oficial negocierile de aderare cu cele 10 state, care adera la 1 mai 2004, si sunt adoptate foile de parcurs revizuite pentru România si Bulgaria.

2003

1 martie

Banca Nationala a României înlocuieste dolarul american cu Euro (€) ca moneda de referinta pentru moneda nationala.

23 octombrie

Intra în vigoare versiunea revizuita a Constitutiei României, modificata pentru a raspunde contextului aderarii la NATO si procesului de integrare în UE.

12 – 13 decembrie

Consiliul European de la Bruxelles remarca progresele României si Bulgariei si îsi exprima dorinta ca respectivele state sa devina membre ale UE în 2007.

2004

29 martie

România devine membra NATO.

16 – 17 decembrie

La Consiliul European de la Bruxelles, România si Bulgaria încheie oficial negocierile de aderare la UE si se recomanda semnarea tratatului de aderare în 2005 si aderarea efectiva la 1 ianuarie 2007.

2005

22 februarie

Comisia avizeaza favorabil semnarea Tratatului de Aderare.

13 aprilie

Parlamentul European adopta cu 497 voturi pentru, 93 împotriva si 71 de abtineri rezolutia referitoare la aderarea României la UE.

25 aprilie

Este semnat la Luxemburg Tratatul de Aderare a României la UE, din acest moment Româniaavând statut de observator activ pe lânga institutiile UE.

16 – 17 iunie

Are loc primul Consiliu European la care România participa în noua sa calitate de observator.

2006

16 mai

Comisia publica un nou Raport comprehensiv de Monitorizare pentru România, în care se apreciaza ca România este pregatita sa adere la UE la 1 ianuarie 2007.

2007

1 ianuarie

România devine membra a UE.